6 ani de la botez – 8 ani de când trăiesc

Povestea mea începe în 1989, un an important pentru Romania, anul în care avea să cadă comunismul. Așa că mă consider un copil al revoluției. M-am născut în Spitalul Municipal din Sighetu Marmației ca și oricare alt copil normal. Nimic special și deosebit. Naționalitate româno-maghiară (mama – maghiara, tatal – roman. Singur la părinți, de-a dreptul plictisitor dacă stau să mă gândesc.

Timp de un an de zile am crescut într-un cămin unit, după care părinții mei au divorțat. Am fost crescut de mama, care a făcut o treabă bună, zic eu !!! Weekend-urile (și nu numai) le mai petreceam uneori și cu tata și părinții lui. Încă de mic concepția mea cu privire la familie a fost una distorsionată, dar Dumnezeu cu timpul m-a învățat ce înseamnă o familie, cum trebuie să arate ea, așa că nădăjduiesc că o sa am o familie așa cum a instituit-o Dumnezeu încă de la început, și anume: cei doi vor deveni un singur trup (ce a unit Dumnezeu omul sa nu despartă). Totuși am avut harul acesta de a avea părinți divorțați dar care să se înteleagă bine între ei așa că n-am avut parte de certuri între cei doi.

Am crescut într-un cartier liniștit, oameni relativ normali, copii veseli, copaci din care mi-am facut ascunzători, garaje pe care mă cățăram zilnic, câini care adesea îi aduceam în casă ca mai apoi să zboare afară (împreună cu mine), țin minte că odată am venit acasă cu un șarpe, eram la grădiniță, și-am întrebat-o pe mama dacă putem să-l păstrăm ☺. Mi-aș dori să-mi amintesc reacția feței mamei, dar a trecut ceva vreme de atunci. Am fost un bun afacerist, îmi dădeam bicicleta cu împrumutul în schimbul unor jucării, care mai apoi le dădeam înapoi ca să mai pot dormi în casă.

Nu am fost un copil problemă, dar am făcut și eu trăsnăi ca și oricare alt copil: geamuri sparte, bătăi, înjurături, țin minte c-am furat și un coș de înghețată (pentru care am platit cu amar).

Încă de mic îți puteai da seama că nu o sa fiu o persoană inteligentă, am început să vorbesc abia pe la vârsta de 4 ani. Niciodata nu m-a pasionat școala, așa c-am trecut prin ea ca și gâsca prin apă.

Nu m-am născut într-o familie bogată, deși uneori mi-aș fi dorit asta. Slavă Domnului n-am dus lipsă de nimic, ba chiar am avut mai mult decât alții. Adesea trebuia chiar să lucrez pentru bani. De exemplu în generală spălam scara blocului ca să fac și eu un ban de buzunar.

Am fost un copil destul de vesel și plin de viață, am încercat toate sporturile dar nu m-am ținut de nici unul. Șah, ciclism, baschet, fotbal, ping-pong, etc. Singurul sport de care m-am ținut mai mult de 5 ani la rând a fost aggressive rollerblading-ul (cum îl numeam noi pe vremea aia).

Pentru mine rolele au ajuns un dumnezeu. Mai că nu dormeam cu ele. Nu o dată era să-mi pierd viața, dar Dumnezeu m-a păzit  și m-a ferit de nenorociri. Țin minte că într-un an, Duminica de Paști, un prieten de-al meu mă trăgea cu scuterul și-am intrat într-un copac la o vitezî de 70 km/h. Am ajuns de urgența la spital și doar Dumnezeu a făcut ca în acea zi să nu pătesc ceva grav.

Anturajul în care am intrat a fost unul cu o influență negativă pentru mine (țigări, băutură, libaj vulgar și alte lucruri pe care nu pot să le discut într-o postare pe internet).

Eram conștient că există Dumnezeu, că sunt păcătos și că într-o zi urma să fiu chemat la judecată, dar îmi place prea mult viața pe care o aveam, așa că am ezitat să caut să mă împac cu Dumnezeu.

Dumnezeu în Suveranitatea Sa, a îngăduit ca fiul păstorului bisericii Creștine după Evaghelie să-și cumpere și el role și să ajungem să fim prieteni, iar mai apoi cei mai buni prieteni. Prin el am ajuns pentru prima dată la o Biserică Evanghelică. Am fost crescut într-o familie de reformați, dar n-am fracventat niciodata biserica. Nu știam ce să mă aștept de la o Biserică de pocăiți, la început aveam impresia că se practică Yoga și tot felul de prostii. Dar am fost plăcut surprins de ce-am găsit, așa c-am continuat să umblu la Biserică dar nu să și fac parte din Biserică. Dumnezeu a pus oameni înțelepti în acea Biserică, care nu s-au speriat chiar așa tare când un tânăr cu cercei și cu pirsuri, păr lung și haine largi, a început să frecventeze Biserica. Am fost acceptat așa cum eram.

(Forin Pricop – unul din copiii păstorului)
(Mihaela Oros, învățătoarea mea de la scoală Duminicală)

(o mică parte din grupul de adolescenți)

Timp de un an de zile am dus o viața dublicitară, una cu Biserica, alta cu păcatul. Până într-o seara de Duminică (29 iunie 2003), o seară în care viața mea a luat o altă traiectorie, am decis să-L urmez pe Cristos și să primesc darul fără plată pe care El îl avea de oferit. Dumnezeu a lucrat în acea seară tot prin fiul păstorului prin care am ajuns la Biserică, prietenul meu cel mai bun, Mirci.

(Mirci Pricop – best friend)

Convertirea mea la Cristos a fost precedată de o dedicare în slujire care a avut loc în Tabara Speranță pentru Viitor din orașul meu. Am înțeles că Dumnezeu mă chemă în slujire full-time, și că trebuie să mă pregătesc pentru lucrare. Și Dumnezeu mi-a vorbit în felul următor:

Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să -L ispitească, I -a pus întrebarea următoare:

,,Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?``

Isus i -a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, 

cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.``

,,Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.

Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`

În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.`` 

Matei 22:35-40

Am înțeles prin aceste versete că Dumnezeu mă cheamă să-L slujesc din toata inima mea, cu tot sufletul meu, și cu tot cugetul meu. Și să iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi.

(Tineri care se dedică Domnului și lucrării – August 2003)(Fratele Tom Gentry – Omul prin care Dumnezeu m-a chemat în lucrare)

 De asemenea Dumnezeu mi-a vorbit și prin cântarea Ogoarele sunt gata – pe care o am întipărită în inimă împreună cu cele două porunci; de a-L iubi pe Dumnezeu și aproapele.

1.Ogoarele sunt gata de recoltă
Iar lucrătorii sunt aşa puţini.
Mă dăruiesc, o, Doamne-n întregime
Ca să culeg recolta dintre spini.

/: Sunt aici, la dispoziţia Ta,
Cheamă-mă, Te voi asculta :/

2.E timpul potrivit pentru popoare
Mai sunt în zgură ‚încă mari comori.
Isus mai cheamă oameni în lucrare.
Să fie toţi cu El biruitori.

3.Suntem noi sare pentru lumea-ceasta?
În întuneric suntem noi lumini?
Trăim ca Domnu-n vorbe şi în fapte?
Să ştie lumea că suntem creştini!

Domnul Isus îi spune lui Nicodim „ trebuie să te naști din nou ‟, această naștere din nou este produsă de Dumnezeu. Așa că pe 29 iunie 2003 am fost născut din nou. Asta înseamnă că am aproximativ 8 ani de când trăiesc cu adevarat.

Botezul - Mărturia unui cuget curat.

Botezul meu nu a avut loc abia după doi ani. Timp în care Dumnezeu m-a modelat și m-a șlefuit. Încă mai are mult de lucru cu mine, foarte mult. Botezul meu a fost o adevărată sărbătoare în familie, în ciuda background-ului religios. Am avut familia alaturi de mine, prietenii. Pe data de 29.05.2005 am avut onoarea de a-mi mărturisi credința în Dumnezeu, în fața martorilor văzuți și nevăzuți. Azi se împlinesc șase ani de atunci, și încă trăiesc !!!

Cu ocazia asta vreau să mulțumesc lui Dumnezeu în primul rând că m-a salvat și m-a făcut un copil al Lui. Aș dori să mulțumesc acelora care s-au rugat pentru mine, au investit în mine, m-au suportat în toți acești ani.

La mulți ani tuturor celor care s-au botezat și ei împreună cu mine. Iubiți-L pe Dumnezeu cu tot ceea ce sunteți.

This slideshow requires JavaScript.