1-2 1-2 Noi mergem la luptă
Doamne vreau să-ți mulțumesc
Pomii din palme vor bătea
Când în zare se ivește – Dumnezeu e tăria mea
Pas cu Pas
Praf de steluțe
Rege-al Regilor
Din El prin El și pentru El – Noi suntem una-n ISUS
Some good music I just found …
Agapia ReTreat 2011 – Bușteni
How Great is our God !!!
Predica Săptămânii (Sermon of the week) – Tim Keller
Ieșirea (Getting Out) – The Gospel Coalition – 2011 National Conference
5 Moduri în care Păstoritul ajută un Păstor în creștere (maturizare)
O păstorire cu credincioșie are beneficii concrete, nu doar pentru biserică, ci și pentru păstor.
1. Păstoritul îl pregătește pe păstor pentru viață.
Atunci când:
- ai de-a face cu păcatul altora, devi mai conștient de păcatul din viața ta.
- păstorești pe cei încăpățânați, îți dai seama de propria încăpățânare.
- păstorești pe cei egoiști, îți dai seama de propriul egoism.
- păstorești pe cei distruși (loviți, dărâmați, călcați în picioare), e inevitabil să nu vezi și starea ta.
- îi vezi pe alții supuși, vei vrea și tu să te supui.
- Îi vei vedea pe alții că-și folosesc darurile într-un mod eficient, și tu vei vrea să-ți folosești darul într-un mod eficient.
Când Duhul Sfânt este la lucru în cei pe care îi păstorim, și noi păstorii, suntem inspirați de același Duh să ne pocăim, să credem, și să ne supunem cu cele mai bune daruri pe care le avem.
2. Păstoritul îl pregătește pe Păstor pentru Predicare
Cu cât petreci mai mult timp în a păstorii oamenii de-a lungul săptămânii, cu atât mai mult vei ști să contextualizezi mesajul, să te adresezi păcatelor specifice, să confrunți rezistența unora față de adevăr, să demaști idolii culturali și să faci aplicații concrete Duminica.
3. Păstoritul ajută influența pe care o ai în predicare
Păstorirea te smerește și omoară auto-neprihănirea și mândria care îi împiedică pe oameni să primească mesajul Evangheliei adus prin tine. După ce ai petrecut un timp real cu oameni reali, câştigi o conexiune emotională cu ascultătorii, care se angajează, atât în minţile lor cât şi în inimile lor. Mulți păstori sunt ca omul de tinichea: au o carcasă de metal în exterior dar în interior nu au inima. Cu toate că predică adevarul, nu se identifică cu el. Când oamenii tăi știu că ești alaturi de ei nu doar la binele ci și la răul din viața lor, ei tind să creadă ceea ce zici. S-ar putea ca, minunea minunilor, să și aplice ceea ce predici.
4. Păstoritul te ajută să rămâi aproape de Isus
Atunci când ai de-a face cu mulțimea de păcate pe care oamenii o au trebuie să rămâi foarte, foarte aproape de Dumnezeu. Când predici, este ușor să ascunzi o slabă legătură spirituală cu Dumnezeu, printr-o bună pregătire a redicii. Dar inprevizibilul și împărtășirea conținutului emoțional din lucrarea pastorală, te confruntă cu propria nevoie de a avea un Salvator. Când predici, poți să pregătești dinainte ceea ce vei spune. În lucrarea pastorală, este mult loc pentru nesiguranță și frică, în timp ce te frămânți cu întrebări, obiecții, și argumente de la oamenii tăi [în timp real] – lucru care te duce la o dependență continuă de Dumnezeu.
5. Păstoritul pune la încercare autenticitatea credinței tale
Cuptorul de foc al lucrării de pastorală poate înlătura numeroasele margini ascuțite ale personalitații tale și poate cauza o rafinare (modelare) și creștere sănătoasă. Lucrarea pastorală, adevăratele obiective ale vieții de zi cu zi, ajută la smerire și pune la încercare spiritualitatea unui lucrător, mult mai mult decât ar putea să o facă studiul.
L-am auzit pe Tim Keller spunând că predicarea e ca și artileria. Este o slujbă relativ sigură și curată deoarece trăgătorii ageri sunt luați de pe câmpul de bătălie. Dar lucrarea pastorală este ca și cum ai fi în infanterie. Este lupta de la egal la egal. Faptul că ești un bun predicator s-ar putea să nu te ajute în a fi un păstor mai bun, dar dacă ești un păstor bun cu siguranță lucrul acesta te va face un predicator mai bun.
Această postare este adaptată din cartea lui Darrin Patrick: Church Planter: The Man, the Message, the Mission
Pentru articolul original click pe logo-ul de mai jos:
Condu-mă !!!
Înainte de toate, recunosc că ceea ce voi spune, n-am experimentat și n-am trăit pe pielea mea, dorința și scopul acestei postari este să îi provoc pe cei ca mine care, fie într-un viitor apropiat, fie într-un viitor departat, vor întemeia o familie și vor sluji pe Dumnezeu (într-un fel sau altul), să-și stabilească încă de pe acuma câteva principii cruciale …
Ce vreau să spun sună în felu’ următor:
Dumnezeu nu ne va cere să ne sacrificăm familia … pe altarul slujirii. Ea face parte din slujire !!!
Am văzut așa de mulți păstori, misionari care și-au sacrificat familia pentru “lucrarea Domnului”, oameni care într-adevăr l-au iubit pe Dumnezeu, dar care au ajuns să ignore nevoile celor care aveau cea mai mare nevoie de ei …soții, copiii care au nevoie de un tată care să le fie alături. Și astfel șă îi piardă.
Cultura Bisericilor în care trăim, are această proastă concepție cu privire la devotament și anume: un păstor trebuie să fie implicat în lucrarea Domnului 24 din 24 de ore 7 zile din 7 … (lucru adevărat dacă întelegi că lucrarea are două laturi foarte importante – FAMILIA, iar mai apoi BISERICA).
Da un păstor trebuie să fie în totalitate devotat, doar că trebuie să fie devotat Domnului, care îi va cere, în primu’ și în primu’ rând, ca acesta să fie devotat familiei, iar mai apoi lucrării.
Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea. Efeseni 5:25
Să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cîrmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? 2Timotei 3:4-5
Dacă Dumnezeu cheamă pe cineva la o slujire pe “Ogorul Evangheliei” , full time (no wife), atunci putem vorbi de 24 din 24, 7 din 7 acordate Bisericii.
Cred că-i important să fi păstor, în primu’ și-n primu’ rând, soției tale, copiilor tăi, celor din casa ta. Asta într-un mod practic. Practic însemând să le acorzi timp, resurse … să li te oferi pe tine.
Nu putem ilustra dragostea lui Dumnezeu (celor din exterior) într-un mod mai frumos decât prin exemplul unei familii unite și care se iubește. Dumnezeu ne cere să ne iubim soțiile (sau viitoarele soții), așa cum a iubit Dumnezeu Biserica. Sacrificiul total.
Nu vreau nici să intru în extrema în care să neglijez Biserica, doar că păstorala care are loc în cadrul familiei, o confirmă pe cea din cadrul Bisericii.
Lead me (condu-mă) – vorbește despre nevoia unei soții de un soț prezent în viața ei, a copiilor de un tată care să fie acolo când e nevoie de el. Puteți urmări și povestea din spatele piesei, o poveste foarte relevantă.
Decizia pe care o iau, este să fiu un păstor bun familiei pe care Dumnezeu mi-o va da … Și asta doar cu ajutorul și puterea pe care o primesc de la El.
Despărțit de El nu pot să fac nimic !!!
Romania Vs. Franța la Britain’s Got Talent
Predica săptămânii (Sermon of the week) – David Wilkerson
Raised From The Dead by David Wilkerson
6 ani de la botez – 8 ani de când trăiesc
Povestea mea începe în 1989, un an important pentru Romania, anul în care avea să cadă comunismul. Așa că mă consider un copil al revoluției. M-am născut în Spitalul Municipal din Sighetu Marmației ca și oricare alt copil normal. Nimic special și deosebit. Naționalitate româno-maghiară (mama – maghiara, tatal – roman. Singur la părinți, de-a dreptul plictisitor dacă stau să mă gândesc.
Timp de un an de zile am crescut într-un cămin unit, după care părinții mei au divorțat. Am fost crescut de mama, care a făcut o treabă bună, zic eu !!! Weekend-urile (și nu numai) le mai petreceam uneori și cu tata și părinții lui. Încă de mic concepția mea cu privire la familie a fost una distorsionată, dar Dumnezeu cu timpul m-a învățat ce înseamnă o familie, cum trebuie să arate ea, așa că nădăjduiesc că o sa am o familie așa cum a instituit-o Dumnezeu încă de la început, și anume: cei doi vor deveni un singur trup (ce a unit Dumnezeu omul sa nu despartă). Totuși am avut harul acesta de a avea părinți divorțați dar care să se înteleagă bine între ei așa că n-am avut parte de certuri între cei doi.
Am crescut într-un cartier liniștit, oameni relativ normali, copii veseli, copaci din care mi-am facut ascunzători, garaje pe care mă cățăram zilnic, câini care adesea îi aduceam în casă ca mai apoi să zboare afară (împreună cu mine), țin minte că odată am venit acasă cu un șarpe, eram la grădiniță, și-am întrebat-o pe mama dacă putem să-l păstrăm ☺. Mi-aș dori să-mi amintesc reacția feței mamei, dar a trecut ceva vreme de atunci. Am fost un bun afacerist, îmi dădeam bicicleta cu împrumutul în schimbul unor jucării, care mai apoi le dădeam înapoi ca să mai pot dormi în casă.
Nu am fost un copil problemă, dar am făcut și eu trăsnăi ca și oricare alt copil: geamuri sparte, bătăi, înjurături, țin minte c-am furat și un coș de înghețată (pentru care am platit cu amar).
Încă de mic îți puteai da seama că nu o sa fiu o persoană inteligentă, am început să vorbesc abia pe la vârsta de 4 ani. Niciodata nu m-a pasionat școala, așa c-am trecut prin ea ca și gâsca prin apă.
Nu m-am născut într-o familie bogată, deși uneori mi-aș fi dorit asta. Slavă Domnului n-am dus lipsă de nimic, ba chiar am avut mai mult decât alții. Adesea trebuia chiar să lucrez pentru bani. De exemplu în generală spălam scara blocului ca să fac și eu un ban de buzunar.
Am fost un copil destul de vesel și plin de viață, am încercat toate sporturile dar nu m-am ținut de nici unul. Șah, ciclism, baschet, fotbal, ping-pong, etc. Singurul sport de care m-am ținut mai mult de 5 ani la rând a fost aggressive rollerblading-ul (cum îl numeam noi pe vremea aia).
Pentru mine rolele au ajuns un dumnezeu. Mai că nu dormeam cu ele. Nu o dată era să-mi pierd viața, dar Dumnezeu m-a păzit și m-a ferit de nenorociri. Țin minte că într-un an, Duminica de Paști, un prieten de-al meu mă trăgea cu scuterul și-am intrat într-un copac la o vitezî de 70 km/h. Am ajuns de urgența la spital și doar Dumnezeu a făcut ca în acea zi să nu pătesc ceva grav.
Anturajul în care am intrat a fost unul cu o influență negativă pentru mine (țigări, băutură, libaj vulgar și alte lucruri pe care nu pot să le discut într-o postare pe internet).
Eram conștient că există Dumnezeu, că sunt păcătos și că într-o zi urma să fiu chemat la judecată, dar îmi place prea mult viața pe care o aveam, așa că am ezitat să caut să mă împac cu Dumnezeu.
Dumnezeu în Suveranitatea Sa, a îngăduit ca fiul păstorului bisericii Creștine după Evaghelie să-și cumpere și el role și să ajungem să fim prieteni, iar mai apoi cei mai buni prieteni. Prin el am ajuns pentru prima dată la o Biserică Evanghelică. Am fost crescut într-o familie de reformați, dar n-am fracventat niciodata biserica. Nu știam ce să mă aștept de la o Biserică de pocăiți, la început aveam impresia că se practică Yoga și tot felul de prostii. Dar am fost plăcut surprins de ce-am găsit, așa c-am continuat să umblu la Biserică dar nu să și fac parte din Biserică. Dumnezeu a pus oameni înțelepti în acea Biserică, care nu s-au speriat chiar așa tare când un tânăr cu cercei și cu pirsuri, păr lung și haine largi, a început să frecventeze Biserica. Am fost acceptat așa cum eram.
(Forin Pricop – unul din copiii păstorului)
(Mihaela Oros, învățătoarea mea de la scoală Duminicală)
(o mică parte din grupul de adolescenți)
Timp de un an de zile am dus o viața dublicitară, una cu Biserica, alta cu păcatul. Până într-o seara de Duminică (29 iunie 2003), o seară în care viața mea a luat o altă traiectorie, am decis să-L urmez pe Cristos și să primesc darul fără plată pe care El îl avea de oferit. Dumnezeu a lucrat în acea seară tot prin fiul păstorului prin care am ajuns la Biserică, prietenul meu cel mai bun, Mirci.
(Mirci Pricop – best friend)
Convertirea mea la Cristos a fost precedată de o dedicare în slujire care a avut loc în Tabara Speranță pentru Viitor din orașul meu. Am înțeles că Dumnezeu mă chemă în slujire full-time, și că trebuie să mă pregătesc pentru lucrare. Și Dumnezeu mi-a vorbit în felul următor:
Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să -L ispitească, I -a pus întrebarea următoare:
,,Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?``
Isus i -a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta,
cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.``
,,Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.``
Matei 22:35-40
Am înțeles prin aceste versete că Dumnezeu mă cheamă să-L slujesc din toata inima mea, cu tot sufletul meu, și cu tot cugetul meu. Și să iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi.
(Tineri care se dedică Domnului și lucrării – August 2003)
(Fratele Tom Gentry – Omul prin care Dumnezeu m-a chemat în lucrare)
De asemenea Dumnezeu mi-a vorbit și prin cântarea Ogoarele sunt gata – pe care o am întipărită în inimă împreună cu cele două porunci; de a-L iubi pe Dumnezeu și aproapele.
1.Ogoarele sunt gata de recoltă
Iar lucrătorii sunt aşa puţini.
Mă dăruiesc, o, Doamne-n întregime
Ca să culeg recolta dintre spini./: Sunt aici, la dispoziţia Ta,
Cheamă-mă, Te voi asculta :/2.E timpul potrivit pentru popoare
Mai sunt în zgură ‚încă mari comori.
Isus mai cheamă oameni în lucrare.
Să fie toţi cu El biruitori.3.Suntem noi sare pentru lumea-ceasta?
În întuneric suntem noi lumini?
Trăim ca Domnu-n vorbe şi în fapte?
Să ştie lumea că suntem creştini!
Domnul Isus îi spune lui Nicodim „ trebuie să te naști din nou ‟, această naștere din nou este produsă de Dumnezeu. Așa că pe 29 iunie 2003 am fost născut din nou. Asta înseamnă că am aproximativ 8 ani de când trăiesc cu adevarat.
Botezul - Mărturia unui cuget curat.
Botezul meu nu a avut loc abia după doi ani. Timp în care Dumnezeu m-a modelat și m-a șlefuit. Încă mai are mult de lucru cu mine, foarte mult. Botezul meu a fost o adevărată sărbătoare în familie, în ciuda background-ului religios. Am avut familia alaturi de mine, prietenii. Pe data de 29.05.2005 am avut onoarea de a-mi mărturisi credința în Dumnezeu, în fața martorilor văzuți și nevăzuți. Azi se împlinesc șase ani de atunci, și încă trăiesc !!!
Cu ocazia asta vreau să mulțumesc lui Dumnezeu în primul rând că m-a salvat și m-a făcut un copil al Lui. Aș dori să mulțumesc acelora care s-au rugat pentru mine, au investit în mine, m-au suportat în toți acești ani.
La mulți ani tuturor celor care s-au botezat și ei împreună cu mine. Iubiți-L pe Dumnezeu cu tot ceea ce sunteți.
This slideshow requires JavaScript.
